Ce este parodontita?

Coroana dintelui este acoperită de smalț. Sub acesta se află dentina și, la rândul său, sub aceasta se află nervul dintelui (pulpa). Mai exact, pulpa constă din nerv, vase de sânge și așa-numitul țesut conjunctiv. În timp ce smalțul nu are nervi și deci nicio senzație, dentina situată dedesubt este alimentată de fibre nervoase. Prin urmare, suprafața rădăcinii dintelui este, de asemenea, sensibilă la durere.

Dentina constituie componenta principală a rădăcinii. Rădăcina este acoperită suplimentar de un strat dur, așa-numitul cement radicular. Dintele este fixat în osul maxilar de-a lungul întregii sale suprafețe radiculare prin fibre de ancorare (fibre desmodontale). Aceste fibre sunt ancorate pe de o parte în dentina radiculară și pe de altă parte în osul maxilar.

Rădăcina dintelui este mai lungă decât coroana dintelui. În special, caninii de pe maxilarul superior au de obicei rădăcini foarte lungi.

Mai exact, gingia formează marginea exterioară a țesutului care ancorează dinții în os. Gingia constă dintr-un strat subțire de acoperire (epiteliu) și un strat mai gros situat dedesubt, care conține fibre (țesut conjunctiv). Acest strat conține, pe lângă numeroasele fibre de țesut conjunctiv, și câteva vase de sânge. Din acest motiv, gingia sănătoasă are o culoare roz pal.

Inflamația apărută la marginea gingiei (gingivită) face ca gingia să pară roșie până la roșu închis, deoarece acolo, din cauza inflamației, s-au dilatat vasele de sânge aflate în țesutul conjunctiv.

Prin optimizarea igienei orale la domiciliu, această placă bacteriană este îndepărtată regulat, ceea ce permite gingiei să se recupereze în câteva zile.

Gingivita nu este o boală inflamatorie rară. Fiecare persoană are de mai multe ori pe parcursul vieții astfel de locuri în gură. Totuși, acestea sunt un semn că acele zone nu au fost curățate suficient de bine. De asemenea, aceste zone reprezintă un risc pentru apariția parodontitei.

În timpul sarcinii, din motive hormonale, tendința spre gingivită este crescută. Viitoarele mame ar trebui să acorde o atenție deosebită igienei orale la domiciliu și să facă controale stomatologice în timpul sarcinii.

Termenul «parodonțiu» cuprinde toate acele componente care ancorează dintele în osul maxilar. Acestea includ gingia, osul maxilar care susține dintele, fibrele de ancorare și structura de ancorare opusă de pe suprafața rădăcinii, așa-numitul cement radicular.

Parodonțiul asigură ancorarea dinților în osul maxilar. Datorită fibrelor de ancorare, dinții capătă o rezistență funcțională ridicată chiar și la forțe de mestecare mari.

Parodonțiul înconjoară întreaga rădăcină a dintelui la dintele sănătos. Numai în cazul bolii inflamatorii a ancorării dintelui (parodontită), osul maxilar care susține dintele se resoarbe.

Ca urmare a inflamației marginii gingivale (gingivită), se poate ajunge la distrugerea fibrelor de ancorare și a osului maxilar. În locul aparatului de fibre sănătos, de-a lungul dintelui apare o așa-numită pungă parodontală. Suprafața rădăcinii aflată acolo este acoperită cu depozite bacteriene (placă și tartru).

Resorbția fibrelor de ancorare și a osului maxilar poate duce la o mobilitate crescută a dintelui. Dacă boala rămâne nediagnosticată și nu este tratată, resorbția poate continua până când dinții devin inutilizabili pentru mestecat și trebuie extrași.

Aproximativ 40% din populația globului suferă de parodontită. Pentru populația adultă, se estimează că astăzi aproximativ 70% din pierderea dinților se datorează parodontitei.